Prapastia de la marginea imaginatiei

     Un elicopter performant  a reusit ca prin minune sa-mi intre prin ureche in cutia craniana, sa strabata bariere organice(muschi,oase...celule..etc).....si sa imi pozeze in chip miraculos ,,imaginatia".Poza am primito azi dimineata prin fax. Era ca un canion urias.Defapt daca ma gandesc mai bine era o Sahara inverzita pe un sfert parjolita de raze mult prea calde ...Panorama era destul de generoasa, elicopterul zbura la o inaltime potrivita. Detaliile din poze erau clare. Nimic ambiguu....doar ca m-a suprins sincer toata debandada aia a naturii. Cineva se jucase cu plastilina...cu vopsele..totul era vraiste insa ideea era clara. Artistul era cam dezordonat dupa gustul meu......si doamne ce relief neregulat...pesemne nu ii ajunsese plastilina.Ori librabria era prea departe de casa lui monsieur...ori ii batea vantu in buzunare. Cert este ca era deforrmat peisaju si gata. Mii de kilometri.....si PAFF!...o prapastie uriasa.De unde naibi a mai aparut si asta?!....Pilotul elicopterului era nebun.Se apucase sa coboare cat mai jos. Sigur ca voia imgini live,dar cum sa te bagi acolo.?! E frig,intuneric si mmm...scarry. Doar ala e abisul inconstientului. Ce pana mea te-a apucat omul lui Dumnezxeu sa cobori acolo?!....si totusi merci macar stiu ca exista ceva acolo, Noroc ca ai un sistem audio fain pe elictoper ca se audeau zgomote ciudate. .....In fine... oare de la cine era faxu?!

Latura de fum roz a egoului ascuns

   In mare parte confuzia de personalitate e foarte actuala. De obicei  greu gaseti raspuns la intrebarea : CE SUNT? Cand esti mic...frumusetea fizica devina planul centrala a modului in care esti privit de ceilalti. Foarte des se poate intampla sa nu te recunoasca ca identita dupa sex....se spune ca esti fata desi esti baiat sau invers.Sincer am fost confuz si eu pana la o varsta a constiintei. Un episod interesant a dus la un raspuns clar....procesul de contemplare in oglinda....analiza interioara....contemplare cu iz narcisiac..dar in scop informational. Concluzia care am traso dupa minute intregi de stat in fata oglinzii si de neuroni storsi la greu: sunt baiat ,dar totusi am un fragment de feminitate in mine. O caluza interioara, o samanta de sensibilitate ,,,o latura roz ..o dara de fum frumos mirositoare., darul lacrimilor, a zambetului pur ,al inocentei. Sunt un hermafordit spiritual vorbind si nu mie rusine de asta.

Pastel de lacrimi si bucati de vata

   Fereastra e larg deschis precum chenarul unui bloc de desen trimendsional. Pentru o clipa ochii si pe rand toate simturile iti sunt acaparate  de catre pastelul sters de afara. Brusc culorile se evapora, acum numai albul si griul se intind in imense oceane.....ceata estompeaza contururile din jur.....Te apuca melancolia si nu sti de ce. E iarna desi ieri nu prea parea. Anotimpul friguros,glacial si searbad parca fugise,se exilase in neant....dar a revenit. Ramai impietrit cu un zambet pietrificat. Lucirea din ochi ti se stinge. Simti ca te scalzi intrun val de caldura si brusc esti prins intrun ghetar.Creatorul suprem pare suparat,nemultumit.....Rupe foaia vazduhului...risipeste acuarelele...apa picura peste tot.....bucatele de vata celesta.....apa ingehtata sau ...nu se stie....cad lent sau vijlelios. Ninge...si totusi totusi iti dai seama ca intradevar e iarna,Te afunzi in butoiul cu melancoie tragi aer adanc in piept si speri....

Batalia se apropie de final....dar oare care va fi una triumfatoare?

   Inca o etapa se aproape de final..inca o batalie ...inca cateva sageti infipte in spate,lovituri de lance ...sangerez dar incerc sa-mi tin echilibrul . Mai am de luptat....de invins de sperat.....astept 7 zile ca sapte secole sa se scurga ..sa aud chemarea goarnei care suna retragerea. Prin santuri zac muribunzi dar eu inca ma mai tarasc ....Peste inca 7 zile batalia va reincepe si mai aprig. Ma intorc in cortul meu saracacios sa-mi leg ranile si sa ma refac. Mai sunt inca trei ani si jumatate de batalii crancene pana sa se termine razboiul. Sper ca tratatul de pace sa-mi fie in avantaj.

Ce face un ,,Messangerist" cand se plictiseste=))

 sunt o fata care are nevoie de silicoane noi si implant de cauciuc in buze! va rog sa ma ajutati! daca nu ma ajutati, inseamna ca nu aveti inima! fiecare mass costa doar 0,00000001 EURcenti+tva+DAE+taxa de timbru+taxa eco! va multumesc din inima!


sunt un baiat plictisit care trimite massuri stupide din lipsa de ocupatie! am nevoie de bani sa-mi cumpar una!fiecare mass trimis mai departe imi aduce 1Euro( adica aprox 4.2 lei/0.8 lire/1.3 usd/442 yeni).daca nu trimiteti mai departe inseamna ca nu aveti suflet( si veti fi calcati de masina,veti avea 7 ani de ghinion+3ani bonus in caz ca nu cititi massul) va multumesc din inima celor ce trimit masuri stupide, ca duc prostia la un nou nivel!

Mi-am gasit job: frec menta pentru jointuri made in Venezuela

   Timpul e asemanator cu aerul...ai tendinta sa-l despici ...poti simti cum iti infingi ghearele,unghiile dintii in el ...il smulgi,il sfasi, dar nimic.....NEXAM!.....el continua sa urce ,sa coboare..un lift ce te sfideaza si in al carui clepsidra imaginara esti prizonier pe vecie. Insa si tu il pot sfida...ii poti scoate limba de -un cot (gen:P) ...sa-ti bagi ce poti baga....si totusi esti multumit ....Timpul uraste cel mai mult sa-l pierzi ...sa-l risipesti pe NIMIC sau pe ceva lipsit de importanta. Eu il sfidez la maxim...ma enerveaza ceasul imens ce imi ticaie in creier....si BUM!...EUREKA!..idee.....nu fac nimic dar imi imaginez ca fac ceva complex. Frec intre degete menta de pe plantatii pentru jointuri made in Venezuela.  Timpul nervos le cumpara ,le fumeaza si imi tranteste cate o injurie muta. NEXT MOVE : Timpul!

Poveste cu un roman in care nu se intampla nimic(argument)

   E toamna.....copaci....banca...George...ea....Elena.....iubire.....Alex.....paznicul bibliotecii...........iubire...simplitate.....roman....nu se intampla..nimic...cotidian......idee.....(Desi e toamna si pe o banca George si Elena exploateaza iubirea , Alex ca scriitor nu poate decat sa asculte sfatul paznicului bibliotecii si sa scrie un roman plin de simplitate in care faptul ca nu se intampla nimic e esenta in cotidian. E GENIAL!:)