cu vioara la metrou.....

 L-am vazut pe J.P. aseara la metrou. Isi acorda vioara lui alba si neregulata...nu am reusit sa-i disting trasaturile.Statea cu spatele aplecat asupra ,,masinariei de sunete".isi asezase cutia de carton langa sine. Pe luciul ei mat se putea citi:" Platestema doar cu un zambet!"Tunelul era pustiu...la un moment dat se luase si lumina..Atunci i-am surprins pentru o fractiune de secunda privirea. S-a zarit o lucire potocalie si un fum gros i-a acoperit privirea. Lumina revenise iar el canta cu virtuozitate o bucata din Mozart.Metroul intarzia..iar eu stateam pe sine intins...pe patul de otel ....Dintrodata s-a auzit un huruit si un zgomot surd...de parca trecuse un fulger pe langa mine.Si asta a fost...m-am scufundat in neant. Inainte insa am zambit. Ma bucur ca macar eu ii umplusem cu generozitate cutia de carton pentru ziua aia.