Prapastia de la marginea imaginatiei

     Un elicopter performant  a reusit ca prin minune sa-mi intre prin ureche in cutia craniana, sa strabata bariere organice(muschi,oase...celule..etc).....si sa imi pozeze in chip miraculos ,,imaginatia".Poza am primito azi dimineata prin fax. Era ca un canion urias.Defapt daca ma gandesc mai bine era o Sahara inverzita pe un sfert parjolita de raze mult prea calde ...Panorama era destul de generoasa, elicopterul zbura la o inaltime potrivita. Detaliile din poze erau clare. Nimic ambiguu....doar ca m-a suprins sincer toata debandada aia a naturii. Cineva se jucase cu plastilina...cu vopsele..totul era vraiste insa ideea era clara. Artistul era cam dezordonat dupa gustul meu......si doamne ce relief neregulat...pesemne nu ii ajunsese plastilina.Ori librabria era prea departe de casa lui monsieur...ori ii batea vantu in buzunare. Cert este ca era deforrmat peisaju si gata. Mii de kilometri.....si PAFF!...o prapastie uriasa.De unde naibi a mai aparut si asta?!....Pilotul elicopterului era nebun.Se apucase sa coboare cat mai jos. Sigur ca voia imgini live,dar cum sa te bagi acolo.?! E frig,intuneric si mmm...scarry. Doar ala e abisul inconstientului. Ce pana mea te-a apucat omul lui Dumnezxeu sa cobori acolo?!....si totusi merci macar stiu ca exista ceva acolo, Noroc ca ai un sistem audio fain pe elictoper ca se audeau zgomote ciudate. .....In fine... oare de la cine era faxu?!